Alina Albert -"Să mori din dragoste rănită" și să renaști învățând să te iubești! Fiecare femeie are în suflet o pasăre Phoenix

Femei...telefoane...lacrimi ...barbati...povesti , aiureli..
Declaratii de dragoste stupid proiectate pe youtube...plansete si facebook...si iarasi femei...
Nu te mai vrea! Te-a iubit -atat cat a putut el! Acum nu mai vrea sau nu mai poate s-o faca! Ce nu intelegi? Poate ca nu te-a vrut niciodata- dar ai fost mult prea ocupata cu tine si cu ceea ce vrei tu - ca sa mai sesizezi si acest "neinsemnat" amanunt. Poate era prea comod...Poate, pentru scurt timp, l-ai "contaminat" cu optimismul tau si a crezut si el ca o sa mearga intre voi. E vinovat de moarte pentru asta? Poate...prea mult "poate" in relatia voastra.
Relax...am trecut si eu pe aceasta strada. Nu fac pe moralista aratand cu degetul spre tine. Am infruntat demult iadul pe care il traversezi tu. Multi ani din viata m-am "luptat" sa-i arat cat sunt de frumoasa, desteapta si cat suntem noi de potriviti.(iti suna cunoscut?) Sa-ti explic!
Aaaa....doare orgoliul?
De ce? Nu poti sa accepti ca undeva, in lumea asta mare exista o femeie- poate nu cu mult mai frumoasa ca tine....poate nu cu mult mai desteapta, dar, care, pe el il face fericit doar prin simpla ei prezenta?
Sa-ti spun ceva- nu este niciun secret! Intotdeauna va exista o femeie mai frumoasa, mai desteapta,mai bogata, mai "cu mot" decat tine...sau, desigur, una mai urata, mai proasta sau mai saraca...desi eu refuz să pun oamenilor astfel de etichete, tu o faci cu ușurință, încerc să vorbesc pe limba ta.
Dar daca ea il face fericit? Ce iti ramane TIE de facut? Sa-l rogi? Sa-l hartuiesti? Sa-i urmaresti fiecare miscare?
Stiu ca aceste cuvinte te biciuiesc. Mi-as fi dorit sa fi intalnit atunci  pe cineva care sa ma scuture si sa-mi arunce in fata realitatea obiectiva pe care mintea mea o deformase dupa placul si nevoile ei. I-as fi salvat vietii mele timp, curmand lupta cu morile de vant. L-am facut sa sufere. M-a facut sa sufar. Eminamente, inutil. Viata m-a pus pe coji de nuca, in postura in care te aflli tu acum. Am privit cum, barbatul alaturi de care petrecusem aproape un sfert din viață, pleca sa fie fericit cu alta femeie. Din momentul in care a plecat "oficial" de acasa, nu l-am cautat niciodata! Nu am cautat niciodata informatii despre el. I-am respectat alegerea de a  incerca sa fie fericit. O fericire care nu ma includea si pe mine. Mi-am incasat "lectia". Ceea ce atunci numeam iubire- era, de fapt, o celula in care inghesuisem toata viata  mea. Intr-un tarziu, l-am "eliberat". Si m-am eliberat si pe mine...
Uneori, ma flatez, gandindu-ma ca  a invatat ceva in timpul petrecut langa mine. Alteori, iau in calcul ipoteza ca regreta fiecare secunda petrecuta in "inchisoarea" iubirii mele inchipuite. Toate acestea se constituie intr-un  trecut valoros -  redundant, insa, emotional.
Sentimentele nu sunt felii de tort! Din pacate nu le putem cuantifica asa lesne. Nu ne putem trezi dimineata spunand-"de azi nu-l mai iubesc pe X, il iubesc pe Y" ( ca si cum am spune nu mai imi place prajitura cu mere, imi place cea cu visine). Pot sa inteleg acest lucru. Dar nu pot sa inteleg "hartuirea". Chiar daca tie ti se pare ca o faci discret, goana ta dupa informtii cu privire la viata lui, deranjeaza mai mult decat esti dispusa sa vezi si sa recunosti. Daca mai adaugam si presiunea energetica a gandurilor tale proiectate unipolar...
(...)
Am cautat toata seara o scrisoare...ca sa vezi ca, viata are nenumarate oglinzi...uneori suntem fortati sa privim in ele. Fie ca vrem, fie ca nu....
Nu pot sa public intreg continutul, este foarte personal. Iti voi reproduce inceputul si sfarsitul.
Se cheama
" In loc de ramas bun..." si este datata - septembrie, 2007

"

Se pare ca relatia noastra, pe parcursul celor sapte ani, a fost o lunga si trista istovire... tu sa fugi de mine, iar eu sa te prind… intre doua nopti pierdute, intre ’’femeia vietii tale’’din prezentul continuu si urmatoarea…intre depresiile tale si depresiile mele...As vrea sa fac o lista cu ceea ce nu ti-am spus in anii astia, pentru ca nu ai vrut sau, poate, nu ai putut sa ma asculti...daca ti se pare inutil, nu citi mai departe..Sunt sigura ca Dumnezeu ne-a asezat unul langa celalat dintr-un anumit motiv…este total nepractic sa ma gandesc acum la asta, dar mi-as dori sa inteleg macar in parte unde si de ce am zadarnicit lectia de viata legata de  noi doi   ...........................................................................................................................................................
Nu stiu ce am sa fac maine, dar daca poti, pleaca tu...ai avantajul unei noi optiuni, a unei iubiri, poate adevarate Daca poti, salveaza-te, nu iti voi purta niciodata pica pentru asta..."

Ti-am scris din suflet. Pentru tine, pentru mine si pentru alte femei care au trecut prin ceva similar....