V-am spus de foarte multe ori şi nu voi obosi niciodată să o fac- mintea noastră construieşte realitatea noastră. Am să vă explic cum mă pricep mai bine, mecanismul de functionare al raportării noastre la viaţă.
In linii generale, spiritul cuprinde trei planuri de manifestare:
conştientul = mentalul muritor sau carnal
subconştientul = forţa fără direcţie a spiritului
supraconştientul = spiritul divin care se manifestă în fiecare dintre noi.
Conştientul sau mentalul inferior vede mult mai lesne moartea, bolile, dezastrele, sărăcia şi toate limitările fiinţei umane IMPRIMÂMDU-LE în Subconştient.
Pentru a defini plastic acest raport, imaginaţi-vă că viaţa voastră de zi cu zi curge asemenea unei melodii care se imprimă pe un disc numit subconştient.
Spuneam despre subconştient că este forţa fără direcţie a spiritului. Acolo înmagazinăm ceea ce ne impactează, de-a lungul vieţii noastre. Subconştientul nu are logică sau morală. Are doar forţă. Vă daţi seama ce înseamnă acest lucru?
Felul în care părinţii îşi cresc copiii, le construieşte, mai târziu, existenţa .Să vă dau un exemplu. O mamă care îşi blamează frecvent soţul în faţa copiilor, victimizându-se, va imprima în subconştientul lor imaginea unei familii nefericite. Această imagine distructivă se va manifesta asemenea unei forţe şi tot ea se va întreba mai târziu “Oare de ce nu are fata mea noroc în dragoste?” O mamă care îşi va educa copilul în spiritul: “Ai grijă, nu eşti în stare, fereşte-te” se va mira, ulterior, că acesta adună o sumedenie de eşecuri în viaţă.
Acum imaginaţi-vă ce bine ar fi să putem “reface” aceste plăci demodate şi “prost imprimate” şi să generăm altele, care ne pot construi o realitate mult mai confortabilă. Evident- moartea, boala, dezastrele- vor continua să bântuie lumea, doar că noi ne vom poziţiona diferit. Una este să fii copleşit de un necaz şi altceva să ai forţa de a te ridica deasupra lui. Pentru acest lucru nu este suficient să ne “remodelăm” subconştientul. Supraconştientul, scânteia divină care sălăşluieşte în fiecare dintre noi este reperul absolut care ne ajută să vedem viaţa “prin ochii Lui Dumnezeu”.
Exercițiu-
Multa lume ma cauta sa-mi spuna ca a ramas fara job. De obicei, acest lucru li se intampla celor care se vaita continuu ca muncesc mult si primesc putin...se intampla celor care dispretuiesc munca la nivel profund, aproape ca nici nu-si dau seama de acest fapt. Cu cat te vaiti mai mult, cu atat te afunzi mai tare...
Dacă obişnuieşti să-ţi spui: “mie nu mi se întâmplă niciodată nimic bun” s-ar putea să acţionezi conform unei plăci stricate, pe care ai nevoie, negreşit, să o înlocuieşti.
Iata o formula puternica, pentru programat un subconstient indaratnic-
"Să muncesc este dreptul meu divin.
Muncesc cât mai bine
Spre folosul meu și al celorlalți."
