Vă invit
la puțin umor și reflecție:
Nu pot să nu îmi reamintesc ultima "baie de mulțime" în biserică.
Trei babe, desprinse parcă din Gaițele(bătrâne sună mai frumos, dar
stiu eu de ce le spun aşa) se foiau zgomotos şi "corpolent" pe un
culoar îngust, sträjuit de jandarmi.
"Cum n-ai scris?pai nu ți-am zis să scrii?!stai jos si scrie!" A doua
scoate o bucată de hârtie "muncită", plină de scris şi unsoare, o
aşează pe spatele celei de-a treia şi aşteaptă. Prima era,
incontestabil, "şefa" lor.
"Aşa, scrie: pentru cei care mă hulesc şi īmi vor răul, să le dea
Dumnezeu minte să mă lase în pace şi să se risipească toată
lucrătura diavolească".
Nu puteam fi atentă la ele, dar unele vorbe mi-au săgetat grav urechile.
"Ce, crezi că printre noi, astia d-aci, nu e sectanți? E multi, ca
diavolul nu sta degeaba! Acu' la zile mari îşi face lucrarea"
Apoi, cu mandrie:
"Optişpe ore am stat la Sf Dumitru! Aci, scăpăm repede" Dezamăgită
total, adaugă "ce, ăsta e canon, de o oră?! dacă nu te canoneşti, nu
vine haru'..."
Biserica este casa Domnului. Fără iubire și credință adevărată,
zidurile rămân goale!
Trecând într-un registru mai puțin vesel, am să vă spun povestea
unui preot rătăcit. Era foarte tânăr și fusese scos în afara Bisericii
Ortodoxe Române pentru practici vrăjitorești. Nu aș fi auzit niciodată
de el dacă nu aveam o prietenă ai cărei părinți locuiau chiar în satul
în care slujise preotul. Supărat că "i s-a luat biserica", tânărul răspopit
își ținea slujbele undeva, la marginea satului, în apropierea casei
părinților prietenei mele. Familia ei m-a invitat la masă într-o
duminică, iar ce mi-a fost dat să văd depășește orice limită a
imaginației.
Slujba lui de duminică ținea până seara, într-un cort amenajat chiar
pe terenul viran. Părinții prietenei mele erau exasperați. Autoritățile
nu făceau nimic, iar ei nu se puteau pune cu mulțimea, oamenii fiind
deosebit de agresivi, nu de puține ori s-au încăierat între ei. Lume
multă, dezechilibrați psihic, femei, nefericiti și tot soiul de posedați,
închipuiți sau neînchipuiți.
Cortul era neîncăpător, iar "exorcizările" se făceau direct în mijlocul
câmpului, sub cerul liber.
Urlete, gemete, scheunături, miros de mir, praf și transpirație. Mi-a
atras atenția faptul că toate femeile purtau batice de culoare albă, iar
straiele preotului erau și ele de un alb imaculat. Purta părul lung și
avea barbă. Cu toată această înfățișare care ar fi trebuit să nască
trăiri pioase, preotul era un bărbat desăvârșit de frumos. Înalt, bine
făcut, trăsături ferme, sprâncene frumos arcuite și o privire diabolic
de frumoasă. Suficient ca să explice mulțimea enoriașelor care roiau
ca niște sclave în jurul său. I se dusese vestea că "are puteri" și
veneau la el chiar și bucureșteni. Își lăsau mașinile la întâmplare, în
porțile sătenilor și se buluceau cu toții în jurul lui, ca muștele la miere.
După efectuarea slujbei își dezbrăca hainele și le arunca peste
oameni, iar ei se băteau ca chiorii să le sfâșie și să prindă măcar o
bucățică.
Bunica prietenei mele – o femeie simplă și haioasă - s-a simțit
datoare să-mi descrie personajele cele mai zgomotoase:
"Uite, o vezi p-aia cu păru' bălan? E îndracită rău! Nici nu-i șade bine
ochii în cap! E numa' după el. Umblă ca zăluda și când intră dracu'n
ea, se repede la cine apucă și zgârie, mușcă, lovește. El zice că o
ține aproape ca să scoață dracii din ea! O muncește rău, da nu dracii,
popa! Îi spală, îi calcă, da' ce nu-i face! Si nu știu cum o apucă
îndrăceala aia, că numai pe femei tinere îi cășunează! Cum vine
unele mai frumoase, mai aranjate de la oraș, odată o apucă și se
repde în alea, de nu le mai trebuie nici popa, nici cununii dezlegate.."
Totuși, anumite întâmplări nu au niciun fel de explicație. Un tractorist
care cultiva lucernă pe terenul de lăngă biserica neconvențională, a
îndrăznit să-l înfrunte. Omul avea dreptate. Mulțimea de oameni,
pătrunsă de fiorul "credinței" avea apucături expansioniste și mai
dormea noaptea, pe lucerna lui, lăsându-l fără nutreț pentru
animale.
Atâta i-a fost lu' popa! Dacă nu l-a suduit și nu l-a blestemat și de
neamurile trecute și de cele viitoare! Cert este că omul a intrat cu
tractorul într-un tir și a rămas paralizat pe viață. Un motiv pentu
răspopit să țină discursuri triumfaliste și să-i mai amenințe și pe alții:
"Dumnezeu nu bate cu bățu'! Da ce-a crezut nea Măruș, că se pune
el cu mine?! Cine se pune cu mine, așa va păți, să țineți minte ce vă
spun!"
Fragment din cartea Farmece, Vampirism și Rătăciri spirituale
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Te invit să comentezi cu o singură condție- să ai bun simț și iubire în suflet💖