Sentimentul de vină...
Păcatele spovedite cu tot sufletul sunt iertate. De ce avem nevoie sa ne spovedim?
Pentru unii pare anacronic și stupid gestul. Nu este. Sa ai puterea de a-ți recunoaște păcatele în fata unui alt om înseamnă că ți-ai învins orgoliul și ți-ai înțeles condiția umana. Când treci de peretele egoist al sufletului tău și te deschizi cu sinceritate către un alt suflet, ai mai urcat o treaptă pe scara evoluției tale spirituale, ai mai făcut un pas către Dumnezeu.
La catolici spovedanie e un act de iubire și iertare adevărată. La ortodocși, cu regret o spun, de foarte multe ori, este un motiv de umilire, tristețe si acuze suplimentare. Preotul trebuie sa fie un prieten, nu un acuzator. Un prieten care sa te sprijine în cel mai greu moment al vieții tale, când ii explici Lui Dumnezeu cât de tare ai greșit.
Când m-am spovedit prima data după avort, deși sufletul meu era rupt în bucăți, sufeream și primisem deja "pedeapsa" pentru fapta mea(eu nu mai pot avea copii) - preotul ma acuza continuu și mi-a dat un canon odios sa nu ma împărtășesc 7 ani. După ce a trecut perioada, am mers și am întrebat dacă ma pot împărtăși. Am mai primit încă 3 ani "canon" sa nu ma împărtășesc, pentru același păcat...
Deși eram creștin ortodoxă nu înțelegeam mai nimic din Sfânta Împartășanie și nici importanța ei. Sa nu vorbesc cu păcat, ultimii preoți ortodocși din viața mea îl iubeau cu adevărat pe Dumnezeu prin bunătate și iubirea față de aproape. Dar nu este suficient. Clerul ortodox a devenit o pădure de uscaturi, în care rar mai zărești un copac falnic și verde.
Catolicii m-au primit cu iubire și acceptare. Nu s-au repezit să mă acuze, s-au repezit să-mi înțeleagă regretul sincer și mi-au dat ocazia de a îndrepta faptele rele.
Remușcările și vinovăția exagerată îmbolnăvesc sufletul și trupul. Probabil că noi nu putem înțelege marea milă, iubire și toleranță pentru că ni-L reprezentăm pe Dumnezeu în câmpul limitărilor noastre. Dumnezeu este de necuprins în iubire și iertare. Dacă nu crezi în iertarea Lui Dumnezeu este ca și cum Îl socotești pe Dumnezeu un ranchiunos care n-are altă treabă decât să stea pe capul tău și să te mustre zilnic. Un păcat regretat din inimă și îndreptat cu iubire este iertat de Dumnezeu. Ceea ce la noi, oamenii este cu neputință, la Dumnezeu este cu putință.
Vinovăția te blochează energetic într-o experiență distructivă. Îți strică prezentul și foarte posibil, viitorul. și cel mai grav….te îndepărtează de Dumnezeu, pentru că nu mai crezi în iertarea Lui. Orice depărtare de Dumnezeu scade vibrația gândurilor noastre.
Rugăciunea pentru inima vinovatâ este
O, Iisuse! Iată-ne nouă păcatele, ferește-ne de focul iadului și du în cer toate sufletele, mai ales pe acelea care au mai mare nevoie de mila ta! (chiar dacă am mai spus-o, este foarte folositoare)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Te invit să comentezi cu o singură condție- să ai bun simț și iubire în suflet💖